Până departe lumină candele
Pe ramuri de gutui, pajiști de stele,
Vede Grădinarul bucuros nespus,
E vremea să vină Mirele Isus!

Gutuiul meu, fecioară înțeleaptă
Tu ai transpus Cuvântul sfânt în faptă,
Îți așez candela pe dulapul meu,
Ea învinge timpul luminând mereu.

Am văzut că bruma nu te-a biruit,
Mă gândesc la mine, am părul albit,
Rodul tău rămâne poate mai frumos,
Astfel rămân și eu în Isus Cristos.

Dulce-amărui, gutuie-panaceu,
Astfel de rod sacru îmi doresc și eu,
Leac pentru suflet, rana sângerândă,
Lumină pe o cale spre izbândă.

Dragul meu gutui eu de la tine știu
Cât de scump e rodul de toamnă, târziu,
Lada de zestre încă nu e plină,
Mai încap în ea roade de Lumină.

Rezerve de Lumină, bogăție
Să înnobileze o toamnă târzie,
Lingouri de Viață din Razele vii,
Zestre de Mireasă pentru veșnicii.

Până departe lumină candele,
Pământul depănând pajiști de stele,
Zice Creatorul bucuros nespus
Vremea-i să apară Mirele Isus!